Istoric

    Biserica Colțea, monument istoric și de arhitectură reprezentativ din București, situat în zona centrală a Capitalei, lângă Piața Universității, se află în patrimoniul Parohiei Colțea, unitate de cult arondată Protoieriei Sectorului 3 – Capitală. Biserica este singura construcție care care mai amintește astăzi de mănăstirea – spital cu hramul „Sfinții Trei Ierarhi, („Trisfetitele”), ctitoria spătarului Mihail Cantacuzino, ansamblu edilitar de referință pentru începutul secolului al XVIII-lea. Edificiul monumental formează, împreună cu clădirea Spitalului Clinic Colțea, un ansamblu arhitectonic unitar, străjuit de statuia fondatorului comun, Spătarul Mihail Cantacuzino, realizată în marmură de Carrara de Karl Stork și dezvelită în anul 1730, ansamblu care constituie o parte însemnată a peisajului citadin în plin centru al Capitalei. Situată pe marginea unei importante artere rutiere, Bulevardul I.C. Brătianu, biserica Colțea amintește totodată de vechea mahala a Colței, atestată documentar pentru prima dată la 18 iunie 1669.

    Deși poate fi considerată ctitoria cea mai importantă a spătarului Mihail Cantacuzino, biserica poartă până astăzi numele clucerului Colțea Doicescu, boier din Doicești – Ialomița, cu atribuții la curtea domnească. Acesta a purtat de grijă ctitoriei fratelui său, slugerul Udrea Doicescu, ucis în anul 1655 în răscoala seimenilor, mica biserică cu hramul „Sfânta Muceniță Paraschevi” din Roma, (prăznuită de Biserica Ortodoxă la 26 iulie), ale cărei fundații, scoase la lumină de recentele cercetări arheologice, pot fi observate astăzi în curtea bisericii Colțea, lângă peretele sudic al locașului de cult.

    Biserica aceasta din lemn, construită la jumătatea secolului al XVII-lea (probabil în 1641-1642) pe o fundație de piatră și cărămidă, atestată documentar la 10 februarie 1658, a fost închinată de către Colțea Doicescu la sfârșitul vieții Mitropoliei Ungrovlahiei. Mahalaua a luat numele clucerului Colțea Doicescu, care a avut proprietăți aici, nume care s-a păstrat până astăzi în toponimia locului: „Strada Colței, „Biserica Colțea”, „Spitalul Colțea”, „Biserica Sf. Ilie – Hanul Colței”.

    Spre sfârșitul secolului al XVII-lea, Mihail Cantacuzino (1640-1716), fiul marelui postelnic Constantin Cantacuzino, a cumpărat, cu acordul urmașilor lui Colțea și al Mitropolitului Teodosie, biserica și terenul din jurul ei, pentru a construi cea mai importantă dintre ctitoriile sale: mănăstirea cu hramul Sfinților Trei Ierarhi și al Sfintei Cuvioase Parascheva, în incinta căreia a înființat primul așezământ spitalicesc din Țara Românească. 

    Ansamblul mănăstiresc de la Colțea, construit între anii 1698-1714, cuprindea: biserica mare – în centru – singurul edificiu care a rezistat până astăzi, trei paraclise dispuse simetric pe laturile de est, nord și sud ale bisericii, spitalul, inaugurat la 14 decembrie 1704, dar finalizat în 1706 (modern, după model occidental, cu o capacitate de 24 de paturi, dispuse în pavilioane: unul pentru bărbați și altul pentru femei), casa pentru arhiereu, spițeria, farmacia, casa pentru chirurg, casa pentru arhiereu străin, chiliile și alte încăperi cu diferite destinații. Clădirile mănăstirii formau o incintă patrulateră în jurul bisericii centrale, așa cum se mai păstrează fragmentar la Mănăstirea Antim, intrarea făcându-se prin arcada clopotniței impresionante, cunoscute sub numele de „Turnul Colței”, edificiu monumental, cu o înălțime de peste 40 de metri, cu care s-a încheiat construcția ansamblului mănăstirii.

    Mihail Cantacuzino a înzestrat mănăstirea cu moșii și a obținut de la domnie diverse contribuții și scutiri.  După sfârșitul tragic al ctitorului ei, executat de turci în anul 1716, (fapt care explică de ce a fost răzuită pisania bisericii), mănăstirea a intrat în grija domnitorilor vremii, mai ales datorită rolului ei social și cultural (în chiliile mănăstirii Colțea au funcționat în secolul al XVIII-lea o școală românească și o tipografie).

    Construită probabil la sfârșitul secolului al XVII-lea și atestată documentar pentru prima dată la 18 octombrie 1702 de o carte patriarhală, biserica Colțea i-a primit ca ocrotitori pe Sfinții Trei Ierarhi: Vasile, Grigore și Ioan și pe Sfânta Cuvioasă Parascheva.  Pictura interioară și exterioară a sfântului locaș a fost realizată în frescă și atribuită lui Pârvu Mutu. Aspectul actual al locașului de cult, atât la exterior cât și la interior, este rezultatul trecerii timpului și lucrărilor succesive de reparații, consolidare și restaurare, desfășurate în decursul a peste 300 de ani de existență.

    La 27 februarie 1739, clădirile de la Colțea, inclusiv biserica mare, au ars, acoperișul și interiorul lor fiind refăcute în același an. În anul 1770, logofătul Necula Măinescu adaugă bisericii un mic pridvor în fața celui original, așa cum întâlnim la biserica Mănăstirii Hurezi.

    Cutremurele din 1802, 1829 și 1838 au avariat biserica, aceasta fiind reparată în anul 1841 de către antreprenorul Conrad Schwink, după planurile arhitectului Faiser și repictată la interior în anul 1871 de către Gheorghe Tattarescu. Cu ocazia acestei restaurări, cele două turle ale  bisericii nu au mai fost reconstruite.

    Începând cu anul 1895, au fost desfășurate noi lucrări de reparații supravegheate de către arhitectul Gheorghe Mandrea, prilej cu care a fost înlăturat pridvorul suplimentar adăugat în 1770 și au fost montate între coloanele bisericii fleuroane de piatră, provenind de la Turnul Colței, demolat în anul 1888. În perioada 1938-1941, prin grija Eforiei Spitalelor Civile și sub coordonarea prof. arh. Horia Teodoru, a fost reconstruit turnul – clopotniță de pe pronaos. Locașul de cult a suportat lucrări de reparații și după bombardamentele din 1944, care au afectat în special latura nordică.

    Deși a existat un proiect de restaurare, în urma cutremurului din 4 martie 1977, biserica Colțea a fost abandonată de către autoritățile comuniste și închisă, în anul 1986.

    În anul 1998, sub noi auspicii, au fost reluate lucrările de consolidare a locașului de cult. Odată cu desfacerea învelitorii și degajarea podului de moloz, a fost descoperit tamburul turlei de pe naos, cu pictura originară, în frescă, aparținând lui Pârvu Mutu.

    În perioada: 2001-2005, biserica Colțea a beneficiat de ample lucrări de consolidare, remodelare volumetrică și restaurare, în baza unui proiect de arhitectură realizat de Arh. Constanța Carp și a proiectului de rezistență al Ing. Laurențiu-Tudor Spoială, expert în structuri istorice. Pictura interioară a fost restaurată de către pictorul restaurator Gheorghe Nicolae-Jack. În curtea bisericii Colțea au fost desfășurate, sub coordonarea Prof. Gheorghe Mănucu – Adameșteanu, săpături arheologice, în două campanii: 2006 și 2008. Acestea au adus la lumină, pe lângă fundațiile vechii biserici, 127 de morminte medievale, însoțite de numeroase articole numismatice și de podoabă, contribuții deosebit de importante pentru istoria Bucureștilor.

BIBLIOGRAFIE: 1. MĂNUCU – ADAMEȘTEANU, Gheorghe, „Raport de cercetare arheologică, Biserica Sfinții Trei Ierarhi Colțea”, în Cronica Cercetărilor arheologice din Romania, campania 2006, București, CIMEC – Institutul de Memorie Culturală, București, 2007 ;
2. STOICA, Lucia, IONESCU – GHINEA, Neculai, „ Enciclopedia lăcașurilor de cult din București”, Volumul I, Editura Universalia, București, 2005;
3. STOICESCU, Nicolae, „Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din București”, Editura Academiei RPR, București, 1960.