Patrimoniu

    Din punct de vedere arhitectural, biserica Colțea, monument reprezentativ al epocii brâncovenești, prezintă elemente de originalitate, inspirate din arta occidentală a vremii. Armonioasa sinteză artistică ce caracterizează arhitectura locașului de cult este contribuția ctitorului, persoană cultivată, cu studii în Occident și educație artistică. Biserica are plan triconc, cu pronaos lărgit, ziduri groase din cărămidă de peste 1 metru și dimensiuni generale de 27,5 x 8,5-11,50 metri. Prezintă două turle, cea de pe pronaos cu rol de clopotniță, și pridvor deschis, cu cinci arcade frontale și câte două laterale, ale căror arhivolte polilobate sunt susținute de 10 coloane suple, prevăzute cu capiteluri, între care sunt inserate armonios fleuroane de piatră bogat ornamentate, provenind de la Turnul Colței.

    Decorația fațadelor folosește elemente arhitecturale de secol XVIII, prezentând astfel două registre de firide cu arcade polilobate, separate printr-un brâu de tencuială în formă de funie răsucită. Ferestrele au ancadramente de piatră trilobate, ornamentate cu motive florale, iar în partea inferioară, cu câte un cap de înger, cu aripile întinse. În exterior, pe peretele sudic, se mai păstrează fragmente din tencuiala originară, cu motive vegetale pictate în frescă. Intrarea în biserică se face printr-un portal din piatră, bogat ornamentat, combinând barocul italian cu elemente orientale și autohtone, care conservă pe frontispiciu, deasupra pisaniei răzuite, susținute de doi grifoni, blazonul Cantacuzinilor: vulturul bicefal.
Ușa de lemn, din vremea ctitorului bisericii, împărțită în șase panouri, care dă impresia că se deschide în două canaturi, este împodobită cu motive orientale de natură zoomorfă și florală, care, prin împletirea lor armonioasă, dau mărturie despre rafinamentul decorativ al epocii.

    Pronaosul bisericii este separat de naos printr-un ansamblu arhitectural elegant, constituit din trei arcuri susținute de patru coloane suple din piatră, cu caneluri spiralate, așezate pe piedestaluri. Bazele colanelor sunt înconjurate cu frunze de acant stilizate, iar capitelurile lor, de inspirație neocorintică, prezintă motive florale și zoomorfe.

    Catapeteasma originală a bisericii, monument al artei brâncovenești cu valoare de patrimoniu, realizată din lemn și poleită, este bogat dantelată cu diverse motive vegetale și geometrice. În sculptura ei se disting rețele de vrejuri, flori și frunze, ciorchini de struguri, crizanteme stilizate și frunze de stejar. Icoanele catapetesmei, cu valoare de patrimoniu, provin din secolele XVIII și XIX. Cele mai vechi dintre ele se află în primul registru.

    Alături de catapeteasmă și alte piese de mobilier datând din vremea ctitorului, cu ornamentație bogată și detalii minuțioase (scaunul arhieresc, scaunul domnesc, cele două tetrapoade pentru psalți  și opt strane), împodobesc biserica.

    Fresca originară, atribuită lui Pârvu Mutu, se mai păstrează pe boltele pridvorului și în primul registru al turlei naosului, de unde este continuată de pictura adăugată la ultima restaurare. În cea mai mare parte, biserica conservă pictura în ulei, în stil neoclasic, a lui Gheorghe Tattarescu, care cuprinde 6 tablouri iconografice, completate cu decorațiuni care imită marmora. Pe peretele de vest al pronaosului se află cele două tablouri votive care îi înfățișează pe ctitori: Mihail Cantacuzino și soția sa, Maria (Marga), impresionante realizări portretistice.

    În locașul de cult se află la închinare, alături de icoanele catapetesmei, mai multe alte icoane cu valoare de patrimoniu, între care se disting: Icoana Maicii Domnului  – făcătoare de minuni (așezată într-un baldachin nou, în stânga naosului, realizată pe lemn, în stil bizantin, îmbrăcată cu o ferecătură din argint aurit, care prezintă scene iconografice cizelate manual, o stemă domnească și o inscripție cu anul 1788), icoana Sfinților doctori fără de arginți Cosma și Damian, atribuită lui Pârvu Mutu, situată în dreapta catapetesmei, icoana Sfintei Cuvioase Parascheva și o interesantă icoană cu registre, ambele realizate de școala rusă.

BIBLIOGRAFIE:
1. MĂNUCU – ADAMEȘTEANU, Gheorghe, „Raport de cercetare arheologică, Biserica Sfinții Trei Ierarhi Colțea”, în Cronica Cercetărilor arheologice din Romania, campania 2006, București, CIMEC – Institutul de Memorie Culturală, București, 2007 ; 2.STOICA, Lucia, IONESCU – GHINEA, Neculai, „ Enciclopedia lăcașurilor de cult din București”, Volumul I, Editura Universalia, București, 2005; 3. STOICESCU, Nicolae, „Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din București”, Editura Academiei RPR, București, 1960.