Sfânta Ecaterina – înțeleapta Muceniță a lui Hristos
Sfânta Muceniță Ecaterina a trăit în orașul Alexandria din Egipt, în prima jumătate a secolului al IV-lea. Fiică a guvernatorului cetății, Sfânta Ecaterina a avut acces la cultura vremii, studiind cu râvnă operele literare și filosofice ale Antichității, stiințele și arta retoricii, pe măsura puterii ei de înțelegere și cuprindere, care era foarte mare. Astfel, pe lângă frumusețea fizică deosebită, Sfânta Ecaterina, dăruită de Dumnezeu și cu multă minte, a devenit prin educație neîntreruptă, o adevărată erudită.
Aspirând la o altă viață, față de cea pe care o doreau pentru ea părinții, Sfânta Ecaterina a refuzat în chip înțelept toate propunerile de căsătorie, cerând ca viitorul mire să o depășească în noblețe, bogăție, frumusețe și înțelepciune.
Prin mijlocirea unui anahoret din jurul Alexandriei, Sfânta a aflat că există pentru ea un Mire, Care depășește în noblețe, bogăție, frumusețe și înțelepciune, toate făpturile. Cu sfântă înțelepciune, părintele duhovnicesc, cunoscând sfințenia și frumusețea sufletului ei, a călauzit-o pe tânăra Ecaterina spre întâlnirea cu Mirele ei, Mântuitorul Iisus Hristos. Sfânta însăși a avut două viziuni în urma cărora și-a asumat prin botez, credința creștină. În timpul celei de-a doua viziuni, Mântuitorul i-a dăruit un inel, zicându-i: „Iată, astăzi te primesc pe tine mireasă Mie nestricată și veșnică, deci să păzești tocmeala aceasta cu dinadinsul și să nu mai primești nicidecum alt mire pământesc”.
Dedicată întru totul slujirii lui Dumnezeu în rugăciune și feciorie, hrănindu-se de la izvorul adevăratei înțelepciuni, Sfânta Ecaterina a adâncit repede cunoașterea și trăirea credinței creștine.
Comoara sufletului ei plin dragostea de Dumnezeu, nu putea rămâne neîmpărtășită, nici credința ei nemărturisită. Sfânta Muceniță Ecaterina a mărturisit public credința și a desființat pe scena publică credința și cultul zeilor. Împotriva ei, împăratul roman Valerius Maximian, unul dintre cei mai aspri persecutori ai creștinilor, a trimis 50 de învățați, recrutați din tot imperiul, care să o înfrunte în cuvânt, folosind subterfugiile retoricii.
Înțelepciunea, puterea și revărsarea de Duh a cuvintelor Sfintei Ecaterina i-a convins pe acești slujitori ai politeismului roman despre deșertăciunea închinării la idoli și despre adevărul credinței creștine, în așa măsură încât s-au încreștinat și au devenit martiri. Alături de ei, a primit credința creștină și matiriul, spre viața veșnică, însăși împărteasa, soția lui Maximian, dar și Porfirie, comandantul gărzilor palatului imperial, împreună cu 150 de ostași din subordinea lui.
După multe suferințe pe care le-a răbdat pentru Hristos, săvârșind minuni spre întărirea credinței tuturor creștinilor aflați în cumpăna încercărilor, cum a fost, de pildă, sfărâmarea roții cu ascuțișuri, Sfânta a primit moarte martirică, tăindu-i-se frumosul și sfântul cap. În loc de sânge, din trupul neprihănit al Muceniței a izvorât lapte.
După vrednica mărturie a unor părinți înduhovniciți, Sfintele sale Moaște au fost luate de îngeri și duse pe muntele Sinai. Acolo sunt și astăzi, străjuite de zidurile celei mai vechi mănăstiri ortodoxe conservate integral: Mănăstirea Rugului Aprins sau a Sfintei Ecaterina de pe Muntele Sinai, ctitorie a Împăratului Iustinian I, care datează din anul 527.
Sfânta Muceniță Ecaterina, prăznuită de către Biserica Ortodoxă la 25 noiembrie, este cinstită ca ocrotitoare a tinerilor, a elevilor și a studenților.
Baldachinul cu Moaștele Sfintei Mucenițe Ecaterina – Biserica Colțea
În biserica Colțea se află la închinare într-un baldachin sculptat, un fragment din moaștele Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina din Sinai, primite ca dar din partea parohiei ortodoxe românești „Sfântul Dimitrie” din Genova – Italia, în anul 2012, prin bunăvoința P.C.Pr. Paroh Filip Sorin.
Preot Bogdan Matei
